Comedie neagra despre accidente, rani si... dragoste, la Godot Cafe-Teatru
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de simonacuciurianu in 2013-05-16 15:39
„Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă” de Rajiv Joseph, semnat de regizorul american Ryan Whinnem, la Godot-Cafe-Teatru (Str. Blănari nr. 14). Miercuri, 22 Mai, la ora 20:00, bucureștenii îi pot urmări pe Tudor Aaron Istodor și Simona Cuciurianu într-o dramă cu accente comice despre accidente, răni… și dragoste.

Asociatia ProDrama | contact@prodrama.ro | prodrama.ro
Facebook ProDrama: http://www.facebook.com/AsociatiaProDrama

Godot Cafe-Teatru | Str. Blanari 14 |contact@godotcafeteatru.ro | godotcafeteatru.ro
REZERVARI
TEL: 021 31 61 682 si 0736 414 244 (L-D 13:00 – 23:00)
Preț bilet: 30 lei

„Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă” spune povestea lui Doug (Tudor Aaron Istodor) şi Kayleen (Simona Cuciurianu) pe parcursul a 30 de ani de viaţă, din copilărie până la vârsta de 38 de ani. Relația dintre ei este urmărită într-un stil tragicomic din perspectiva rănilor care îi aduc, periodic, împreună, uniţi într-un mod unic şi de neînţeles pentru restul lumii. Dramaturgul Rajiv Joseph construieşte o poveste convingătoare, neconvențională, despre natura viscerală a iubirii (ne)împărtăşite. Salturile temporale succesive dintre scene dezvăluie spectatorului frânturi din relația dintre Doug şi Kayleen, în timp ce aceștia se apropie unul de celălalt sau se distrug reciproc prin răni reale şi imaginare. Piesa este o harta a relaţiei dintre personaje prin intermediul rănilor suferite, experienţelor traumatizante. Are o latură amuzantă chiar dacă exploatează zone întunecate şi delicate; este dramă şi comedie.
De mici copii cădeam, ne certam, ne îndrăgosteam… şi între timp am crescut…cu zgârieturi, vânătai şi răni…ne găsim unii pe alţii pentru ca mai apoi să ne îndepărtăm…
Dragostea doare. La fel si oasele rupte. Ce doare mai tare?
Autorul Rajiv Joseph este una dintre noile revelații ale teatrului american, câștigând numeroase premii precum NEA Award pentru cea mai bună piesă şi Whiting Writers Award. În 2010 a fost finalist în cursa pentru Premiul Pulitzer, cu piesa „Bengal Tiger at the Baghdad Zoo”.

Regizorul american Ryan Whinnem este director al Companiei de Teatru „Vacant Lot” în New York. A colaborat cu „Milwaukee Shakespeare”, „The Folger Theatre„ şi “The Shakespeare Theatre” şi a lucrat ca regizor în Boston, Baltimore, Washington DC şi New York City.

Regia: Ryan Whinnem / Distribuția: Tudor Aaron Istodor, Simona Cuciurianu / Scenografia și afișul: Tudor Prodan / Spectacol produs de Asociaţia Pro Drama, Teatrul Fără Frontiere şi Godot Cafe-Teatru
Sponsor: Brâncoveanu Vinars
Mulţumiri speciale D-nei Maia Morgenstern
Spectacol produs de Asociaţia Pro Drama, Teatrul Fără Frontiere şi Godot Cafe-Teatru

Teaser video:https://www.youtube.com/watch?v=5MgQFPnuF-s

Accidente înspăimântătoare pe terenul de joaca - 29 Martie, 19:00 la Godot Cafe-Teatru
     media: 5.00 din 1 vot

postat de simonacuciurianu in 2013-03-18 23:01
„Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă” de Rajiv Joseph, semnat de regizorul american Ryan Whinnem, la Godot-Cafe-Teatru (Str. Blănari nr. 14). Sâmbătă, 23 Februarie, la ora 19:00, bucureștenii îi pot urmări pe Tudor Aaron Istodor și Simona Cuciurianu într-o dramă cu accente comice despre accidente, răni… și dragoste.

Asociatia ProDrama | contact@prodrama.ro | prodrama.ro
Facebook ProDrama: http://www.facebook.com/AsociatiaProDrama

Godot Cafe-Teatru | Str. Blanari 14 |contact@godotcafeteatru.ro | godotcafeteatru.ro
REZERVARI
TEL: 021 31 61 682 si 0736 414 244 (L-D 13:00 – 23:00)

Citeste mai mult: simonacuciurianu
Preț bilet: 30 lei



„Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă” spune povestea lui Doug (Tudor Aaron Istodor) şi Kayleen (Simona Cuciurianu) pe parcursul a 30 de ani de viaţă, din copilărie până la vârsta de 38 de ani. Relația dintre ei este urmărită într-un stil tragicomic din perspectiva rănilor care îi aduc, periodic, împreună, uniţi într-un mod unic şi de neînţeles pentru restul lumii. Dramaturgul Rajiv Joseph construieşte o poveste convingătoare, neconvențională, despre natura viscerală a iubirii (ne)împărtăşite. Salturile temporale succesive dintre scene dezvăluie spectatorului frânturi din relația dintre Doug şi Kayleen, în timp ce aceștia se apropie unul de celălalt sau se distrug reciproc prin răni reale şi imaginare. Piesa este o harta a relaţiei dintre personaje prin intermediul rănilor suferite, experienţelor traumatizante. Are o latură amuzantă chiar dacă exploatează zone întunecate şi delicate; este dramă şi comedie.
De mici copii cădeam, ne certam, ne îndrăgosteam… şi între timp am crescut…cu zgârieturi, vânătai şi răni…ne găsim unii pe alţii pentru ca mai apoi să ne îndepărtăm…
Dragostea doare. La fel si oasele rupte. Ce doare mai tare?


Foto Adi Bulboaca

Autorul Rajiv Joseph este una dintre noile revelații ale teatrului american, câștigând numeroase premii precum NEA Award pentru cea mai bună piesă şi Whiting Writers Award. În 2010 a fost finalist în cursa pentru Premiul Pulitzer, cu piesa „Bengal Tiger at the Baghdad Zoo”.

Regizorul american Ryan Whinnem este director al Companiei de Teatru „Vacant Lot” în New York. A colaborat cu „Milwaukee Shakespeare”, „The Folger Theatre„ şi “The Shakespeare Theatre” şi a lucrat ca regizor în Boston, Baltimore, Washington DC şi New York City.

Regia: Ryan Whinnem / Distribuția: Tudor Aaron Istodor, Simona Cuciurianu / Scenografia și afișul: Tudor Prodan / Spectacol produs de Asociaţia Pro Drama, Teatrul Fără Frontiere şi Godot Cafe-Teatru
Sponsor: Brâncoveanu Vinars
Mulţumiri speciale D-nei Maia Morgenstern
Spectacol produs de Asociaţia Pro Drama, Teatrul Fără Frontiere şi Godot Cafe-Teatru
Teaser video: https://www.youtube.com/watch?v=5MgQFPnuF-s

Sâmbătă, 23 Februarie, la ora 19:00, Spectacolul „Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă” de Rajiv Joseph
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de simonacuciurianu in 2013-02-14 22:36
„Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă” de Rajiv Joseph, semnat de regizorul american Ryan Whinnem, la Godot-Cafe-Teatru (Str. Blănari nr. 14). Sâmbătă, 23 Februarie, la ora 19:00, bucureștenii îi pot urmări pe Tudor Aaron Istodor și Simona Cuciurianu într-o dramă cu accente comice despre accidente, răni… și dragoste.

Asociatia ProDrama | contact@prodrama.ro | prodrama.ro
Facebook ProDrama: http://www.facebook.com/AsociatiaProDrama
Godot Cafe-Teatru | Str. Blanari 14 |contact@godotcafeteatru.ro | godotcafeteatru.ro
REZERVARI
TEL: 021 31 61 682 si 0736 414 244 (L-D 13:00 – 23:00)
Preț bilet: 25 lei

„Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă” spune povestea lui Doug (Tudor Aaron Istodor) şi Kayleen (Simona Cuciurianu) pe parcursul a 30 de ani de viaţă, din copilărie până la vârsta de 38 de ani. Relația dintre ei este urmărită într-un stil tragicomic din perspectiva rănilor care îi aduc, periodic, împreună, uniţi într-un mod unic şi de neînţeles pentru restul lumii. Dramaturgul Rajiv Joseph construieşte o poveste convingătoare, neconvențională, despre natura viscerală a iubirii (ne)împărtăşite. Salturile temporale succesive dintre scene dezvăluie spectatorului frânturi din relația dintre Doug şi Kayleen, în timp ce aceștia se apropie unul de celălalt sau se distrug reciproc prin răni reale şi imaginare. Piesa este o harta a relaţiei dintre personaje prin intermediul rănilor suferite, experienţelor traumatizante. Are o latură amuzantă chiar dacă exploatează zone întunecate şi delicate; este dramă şi comedie.
De mici copii cădeam, ne certam, ne îndrăgosteam… şi între timp am crescut…cu zgârieturi, vânătai şi răni…ne găsim unii pe alţii pentru ca mai apoi să ne îndepărtăm…
Dragostea doare. La fel si oasele rupte. Ce doare mai tare?

Autorul Rajiv Joseph este una dintre noile revelații ale teatrului american, câștigând numeroase premii precum NEA Award pentru cea mai bună piesă şi Whiting Writers Award. În 2010 a fost finalist în cursa pentru Premiul Pulitzer, cu piesa „Bengal Tiger at the Baghdad Zoo”.

Regizorul american Ryan Whinnem este director al Companiei de Teatru „Vacant Lot” în New York. A colaborat cu „Milwaukee Shakespeare”, „The Folger Theatre„ şi “The Shakespeare Theatre” şi a lucrat ca regizor în Boston, Baltimore, Washington DC şi New York City.

Regia: Ryan Whinnem / Distribuția: Tudor Aaron Istodor, Simona Cuciurianu / Scenografia și afișul: Tudor Prodan / Spectacol produs de Asociaţia Pro Drama, Teatrul Fără Frontiere şi Godot Cafe-Teatru
Sponsor: Brâncoveanu Vinars
Mulţumiri speciale D-nei Maia Morgenstern
Spectacol produs de Asociaţia Pro Drama, Teatrul Fără Frontiere şi Godot Cafe-Teatru

Teaser video: https://www.youtube.com/watch?v=5MgQFPnuF-s

Accidente înspăimântătoare pe terenul de joaca
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de simonacuciurianu in 2012-10-30 16:17
„Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă” de Rajiv Joseph, în regia lui Ryan Whinnem - la Godot Cafe-Teatru

Duminică, 4 noiembrie, la ora 20:00

Bucureștenii îi pot urmări pe Tudor Aaron Istodor și Simona Cuciurianu într-o dramă cu accente comice despre accidente, răni… și dragoste.

Godot Cafe-Teatru
Str. Blănari, nr. 14, sector 3, Bucureşti
REZERVARI
TEL: 021 31 61 682 si 0736 414 244 (L-D 11:00 – 23:00)
Preț bilet: 25 lei



„Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă” spune povestea lui Doug (Tudor Aaron Istodor) şi Kayleen (Simona Cuciurianu) pe parcursul a 30 de ani de viaţă, din copilărie până la vârsta de 38 de ani. Relația dintre ei este urmărită într-un stil tragicomic din perspectiva rănilor care îi aduc, periodic, împreună, uniţi într-un mod unic şi de neînţeles pentru restul lumii. Dramaturgul Rajiv Joseph construieşte o poveste convingătoare, neconvențională, despre natura viscerală a iubirii (ne)împărtăşite. Salturile temporale succesive dintre scene dezvăluie spectatorului frânturi din relația dintre Doug şi Kayleen, în timp ce aceștia se apropie unul de celălalt sau se distrug reciproc prin răni reale şi imaginare. Piesa, prezentată la Godot în premieră pe țară, explorează cu umor harta relațiilor interumane, presărată cu ochi vineți, răni infectate și dragoste.



Autorul Rajiv Joseph este una dintre noile revelații ale teatrului american, câștigând numeroase premii precum NEA Award pentru cea mai bună piesă şi Whiting Writers Award. În 2010 a fost finalist în cursa pentru Premiul Pulitzer, cu piesa „Bengal Tiger at the Baghdad Zoo”.

Regizorul american Ryan Whinnem este director al Companiei de Teatru „Vacant Lot” în New York. A colaborat cu „Milwaukee Shakespeare”, „The Folger Theatre„ şi “The Shakespeare Theatre” şi a lucrat ca regizor în Boston, Baltimore, Washington DC şi New York City.



Regia: Ryan Whinnem
Distribuția: Tudor Aaron Istodor, Simona Cuciurianu
Scenografia și afișul: Tudor Prodan
Foto: Vitalie Brega
Spectacol produs de Asociaţia Pro Drama, Teatrul Fără Frontiere şi Godot Cafe-Teatru
Sponsor: Brâncoveanu Vinars

Mai multe detalii: http://prodrama.ro/

Zece povestiri multilateral dezvoltate
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de simonacuciurianu in 2012-02-24 19:28

O carte cu povestiri din perioada comunista, urmareste destinele unor oameni...

Fragmente insirate fara noima:

- tot romanul aerisit era amator de "emigrare prin film" si, cu o asemenea scula in dotare, lui Iogos. un student la medicina grec, nu-i tinuse piept nici o romanca, pana la hotarul numit Clara. Atunci cand a primit din partea ei refuzul de a vedea un film in doi, cu putin Martini, cu ceva Malboro si cu pui fript si parfumat cu mirodenii alaturi, i s-a trezit orgoliu de mascul traficant de Jack Nicholson si Al Pacino, si a plusat nebuneste, promitandu-i Clarei ca-i imprumuta aparatul video timp de o saptamana, fara bani, sa-si coboare toata bolta Hollywood-ul in camera ei de camin...

- Pierre ma intrebase daca mai am dolarii, iar eu am tresarit, aproape jignit. Cum sa nu-i mai am? Mai curand mi-as taia o mana, decat sa-i cheltui. Dolarii aceia reprezentau libertatea mea, azilul meu politic.

- Mai spune-i ca pe fiecare bilet de banca scrie"In God we trust", "Credem in Dumnezeu", de unde se vede ca zicala"banul ii ochiul Dracului" nu se aplica si la dolari.

- In comunism toti erau egali, dar unii erau mai egali ca altii.

- La fel de eficienta si comoda, pe timp de comunism, era preludierea prin crapelnita", ca sa o numim mai elegant. Cand isi propunea sa dea gata o fata frumoasa - flamanda cum cele mai multe romance erau -, masculul descurcaret o invita galant la o masa; si biata de ea, cu simturile toropite de digestia unui muschi de porc, garnisit cu cartofi natur si salata, se preta usor la orice cucerire.

- Aveai blugi “ Ce mai, erai si tu un mic american!"

- Pofta de Pepsi era o pofta esentiala a romanului. Dac-ar fi fost dupa noi, am fi baut tot restul zilelor noastre numai Pepsi.

Cătălin Mihuleac - Zece povestiri multilateral dezvoltate(Cartea Românească 2010)
Prezentarea Cartii - video Omul care aduce cartea

V for Vendetta
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de simonacuciurianu in 2012-02-24 18:21
"Remember remember the fifth of November
Gunpowder, treason and plot.
I see no reason why gunpowder, treason
Should ever be forgot...
But what of the man? I know his name was Guy Fawkes and I know, in 1605, he attempted to blow up the Houses of Parliament. But who was he really? What was he like? We are told to remember the idea, not the man, because a man can fail. He can be caught, he can be killed and forgotten, but 400 years later, an idea can still change the world. I've witnessed first hand the power of ideas, I've seen people kill in the name of them, and die defending them... but you cannot kiss an idea, cannot touch it, or hold it... ideas do not bleed, they do not feel pain, they do not love... And it is not an idea that I miss, it is a man... A man that made me remember the Fifth of November. A man that I will never forget."

V.:There are of course those who do not want us to speak. I suspect even now, orders are being shouted into telephones, and men with guns will soon be on their way. Why? Because while the truncheon may be used in lieu of conversation, words will always retain their power. Words offer the means to meaning, and for those who will listen, the enunciation of truth. And the truth is, there is something terribly wrong with this country, isn't there? Cruelty and injustice, intolerance and oppression. And where once you had the freedom to object, to think and speak as you saw fit, you now have censors and systems of surveillance coercing your conformity and soliciting your submission. How did this happen? Who's to blame? Well certainly there are those more responsible than others, and they will be held accountable, but again truth be told, if you're looking for the guilty, you need only look into a mirror. I know why you did it. I know you were afraid. Who wouldn't be? War, terror, disease. There were a myriad of problems which conspired to corrupt your reason and rob you of your common sense.

V for Vendetta (2005)

Wag the Dog
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de simonacuciurianu in 2012-02-24 18:16
Why does the dog wag its tail?
Because the dog is smarter than the tail.
If the tail were smarter, it would wag the dog.

Stanley Motss: The President will be a hero. He brought peace.
Conrad 'Connie' Brean: But there was never a war.
Stanley Motss: All the greater accomplishment.

Conrad 'Connie' Brean: What difference does it make if it's true? If it's a story and it breaks, they're gonna run with it.

Stanley Motss: I'm in show business, why come to me?
Conrad 'Connie' Brean: War is show business, that's why we're here.

Wag the Dog (1997) was produced and directed by Barry Levinson . The screenplay was credited to Hilary Henkin and David Mamet and is based on the novel American Hero by Larry Beinhart, however, the film differs greatly from the book. In the book, the president is specifically George H. W. Bush, while in the movie the president is unnamed; the fake war operation is explicitly Desert Storm, and the war actually occurs, instead of being entirely falsified.

A Hollywood producer. A Washington spin-doctor. When they get together, they can make you believe anything.

See trailer Wag the Dog and IMDB

because everything will still be ahead, everything will be possible…
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de simonacuciurianu in 2012-02-13 19:03


The Mirror (1975, dir. Andrei Tarkovsky )
“With an amazing regularity I keep seeing one and the same dream. It seems to make me return to the place, poignantly dear to my heart, where my grandfather’s house used to be, in which I was born 40 years ago right on the dinner table. I see this dream again and again. Each time I try to enter it, something prevents me from doing that. And when I see those walls made of logs and the dark entrance, even in my dream I become aware that I’m only dreaming it. And the overwhelming joy is clouded by anticipation of awakening.
At times something happens and I stop dreaming of the house and the pine trees of my childhood around it. Then I get depressed. And I can’t wait to see this dream in which I’ll be a child again and feel happy again because everything will still be ahead, everything will be possible…”

Woody Allen
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de simonacuciurianu in 2012-02-12 17:28


I try and keep as much comedy out of my films as possible.
I don’t like the idea of people laughing.
I like to cut down on the amount of happiness. Because I’m not crazy about happiness. I think It’s a mistake.
No one comes to see the film and also there’s nobody in the movie.
It’s cheaper not to use people.

Do you have any ambition in films? No. I would like to be found dead, face down on the street.

In “Take the money and run” … where did the ideas came from?
I plagiarized them from other more talented people.
In an effort to be original I try to make a picture that isn’t funny, a comedy that doesn’t work so I can be unique.
I have a series of comedies that don’t work.



"Imi amintesc reactia pe care am avut-o citind una dintre observatiile luminoase ale lui Kierkegaard:"O astfel de relatie a sinelui cu el insusi (cu sinele, adica) trebuie sa se fi constituit fie prin sine, fie sa fi fost constituita printr-o alta." Conceptul mi-a umplut ochii de lacrimi. Pe cuvant, mi-am zis, cum o fi sa fii atat de destept? E adevarat ca fragmentul a fost complet incomprehensibil, dar ce mai conteaza, atata timp cat Kierkegaard se distra?"

Woody Allen

If somebody at least listens, it's not too bad
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de simonacuciurianu in 2012-02-12 17:20


I don't like any shows very much, if you want to know the truth. They're not as bad as movies, but they're certainly nothing to rave about. In the first place, I hate actors. They never act like people. They just think they do. Some of the good ones do, in a very slight way, but not in a way that's fun to watch. And if any actor's really good, you can always tell he knows he's good, and that spoils it.
The show wasn't as bad as some I've seen. It was on the crappy side, though.

If somebody at least listens, it's not too bad. I wasn't listening, though. I was thinking about something else-something crazy...

The thing is, it's really hard to be roommates with people if your suitcases are much better than theirs - if yours are really good ones and theirs aren't. You thing if they're intelligent and all, the other person, and have a good sense of humor, that they don't give a damn whose suitcases are better, but they do. They really do. It's one of the reasons why I roomed with a stupid bastard like Stradlater. At least his suitcases were as good as mine.
pagina urmatoare >>


Termeni si Conditii de Utilizare